Altered Ego
Gargauni, ganduri, filme si alte balariiO aventura cu trenuri si placinte
Dupa ceva vreme am avut iar ocazia sa merg iar cu trenul de data asta de la Buzau spre Bucuresti si mi-am amintit o poveste.
Nascut fiind in orasul de la granita cu moldova (nu, Buzaul nu este in moldova! 
) parintii mei au decis sa ne mutam in Targoviste prin ’89. Crescand in Buzau timp de vreo 9 ani decizia asta m-a nemultumit profund, ca orice copil care e nevoit sa isi mute copilaria in alta parte.
In schimb, eu si cu fratello ne vizitam bunicii si rudele din Buzau mai in fiecare vacanta. De obicei ne prelua bunica mea de acasa si luam trenul pana in orasul de bastina si inapoi.
Suna simplu dar calatoria asta era un fel de aventura in care bunica mea era eroul din poveste iar noi 2 (sau 3) ajutoarele ei de nadejde 
Aventura pornea din faptul ca trenul nu mergea direct la Buzau, ci trebuia sa facem o escala prin Ploiesti. Asa ca ne urcam in personalul de Ploiesti (cateodata din cele cu 2 etaje, intr-un stil pur londonez) care parcurgea cei 50 de km in 2 ore. Ajunsi in gara de sud a Ploiestilor urma de obicei o asteptare de minim 45 de minute pana cand ne urcam la bordul celui de al 2-lea personal pentru inca vreo 2 ore.
Si uite asa aventura noastra de vreo 130 de km se intindea pe cel putin 4-5 ore.
Ce tin minte de atunci cel mai bine sunt bunica mea care avea energia unui alergator de cursa lunga, nevoita (la vreo 60 de ani chiar) sa care 2 sau chiar 3 nepoti nabadaiosi (eu si fratemiu ne cafteam des in perioada aia ) cu tot cu bagaje , sala de asteptare din Ploiesti in care mamaie ne dadea cate un frutti fresh si placinta cu mere luata la pachet, biletele mici din carton pe care scria Targoviste – Ploiesti via Mija, statia de tren Romlux (locuiam in “suburbiile” Targovistei).
Imi mai aduc aminte de Cata si pasiunea lui pentru tot soiul de oratanii preferabil mumificate si date cu lac si de Codru care mai mergea cu noi la Targoviste, si primul lucru pe care il facea dupa ce cobora din tren era sa ii fie dor de Goghe (za father).
Era o calatorie care azi se face in maxim 2 ore dar asta nu avea atunci nici un fel de importanta pentru ca noi aveam tot timpul din lume.
Articole asemanatoare:
- Ati mancat ceva? Nu stiu altii cum sunt dar bunicii mei ne puneau intrebarea asta de fiecare data...
- Mersul trenului Nu am mai mers cu trenul de vreo 4 ani buni incoace, pana astazi. Nu...
- Brand national Pentru cei care macar au trecut prin Buzau stiu ca acolo se fac cei mai...
| May 14th, 2009 | Posted in Calatorii, Filosofie de buzunar |
May 14th, 2009 at 21:40
Si mie mi se facea dor de tata… codru plangea?
daca nu, l-am luat!!!
Da nush de ce, mersul cu trenul atunci cand eram mici avea ceva extraordinar. Probabil fiindca nu aveam ocazia sa vedem multe in rest. Acum astia mici zboara cu avionu’ de la un an (e proaspata amintirea unui scancet neincetat de doua ore, brrrr), n-au ei treaba. Sau cine stie?
May 14th, 2009 at 21:42
codru plangea da se ascundea de noi sa nu il vedem
)
May 14th, 2009 at 21:47
Alex a dormit pe tot parcursul zborului hanovra bucuresti
eh cine are baiat cuminte?
si eu uram sa calatoresc cu copii mici care urla sau sa-i vad prin restaurante sau pe la filme, uram pe ei , pe parinti, ii faceam tampiti….
acum sunt de partea cealalta a baricadei fara sa vreau…dupa ce staturam in casa 3 luni fara sa iesim ne-am hotarat sa mergem asa cu el la restaurant fara sa-mi pese de bulangii care nu le convine ca aud copii ( cum eram eu inainte) lol
PS: scuze pt comentariu TOTAL offtopic, ma bag si eu in seama pe aici
May 14th, 2009 at 21:49
poate e linistea dinaintea furtunii
las ca il vedem noi pe la 5-6 ani cum scoate peri albi bunicii prin monteoru 
May 14th, 2009 at 22:04
da ma, da stii ce ma deranjeaza? cand vad ca sunt unii parinti pe care ii doare in pix si nu incearca sa remedieze situatia, sau mai rau, urla la aia mici sa taca, bine, saracii or fi imunizati, dar oricum nu mi se pare OK… ma-sa lu’ asta de care ziceam eu era saraca terminata, nu mai stia ce sa ii faca, il tinea in brate, il legana, il pupa, asta se zbatea sa scape, avionu ateriza, zici ca era circ. dupa ce s-a oprit avionul, a tacut instantaneu. riscurile meseriei
May 14th, 2009 at 22:27
pantagruel,
comenteaza acum offtpic sau cum vrei pe bloguri. de pe la al 3lea copil incolo n o sa mai ai timp sa comentezi on, darmite off topic
May 14th, 2009 at 22:34
iti dai seama, il si vedem pe pantagruel cu vreo 6 copii dupa el, la casa de bilete cerand un vagon doar pentru el
)
May 14th, 2009 at 23:06
@codru da poate-i pun pe cokii sa comenteze dupa dictare nu?
macar unu sa se descurce da-i incolo de vizigoti
@razvan, da sunt si parti bune, gandeste-te ce inseamna sa ai 6 cokii, cresc sansele considerabil sa poti imprumuta porsche-ul unuia dintre ei cand oi fi batran
PS: va rog nu chemati protectia copilului…inca…
May 15th, 2009 at 07:53
=)) uite un motiv ca sa faci copii la care nu ma gandisem.
May 15th, 2009 at 13:19
alt motiv (invocat de codru daca mai tin eu bine minte) e sa faci vreo 11-15 baieti fix pentru o echipa de fotbal (cu sau fara rezerve)
May 19th, 2009 at 06:16
Moah, chiar ca era fain cu trenul cand eram copii….
Tin minte ca intr-un tren de pe ruta Bucuresti – Constanta m-a indragostit prima oara. Terminasem clasa a 6-a, mergeam cu ai mei la mare si m-am indragostit subit de EL, pe care la inceputul anului scolar l-am descoperit la clasa a 7-a D in aceeasi scoala cu mine …
Da, lumea e mica si viata e o telenovela
)
May 19th, 2009 at 11:27
bai daca imi aduc aminte bine cam pe la aceeasi varsta cand mergeam cu trenul mai vedeam cate o fata draguta si picam sedus in mrejele ei. asta pana coboram la buzau in gara dupa care stiam ca ne asteapta bunicul acasa si uitam de ea
stiu, eram un insensibil
May 19th, 2009 at 14:53
Cate inimi ranite ai lasat prin trenuri?!??!
)
May 19th, 2009 at 16:37
hmm nu tin minte daca se uitau si ele la mine sau doar eu la ele