05.26.09

Posturi care mi-au placut

Andrei Rosca – Nu am timp de citit

razicugura – Buchetu’ fata prinde buchetu’

cabral – Mircea Lucescu un om misto

Seth Godin – Nostalgia

Tags:
| Posted in De zi cu zi | 4 Comments »
05.25.09

La o bere peste 18 ani

Ieri am fost la botez. Si nu orice botez ci cel in care l-am nasit pe Alex, noul venit in familia hanovrenilor mei prieteni :)

Si eu si parintii lui am fost si de data asta minunati de bogatia obiceiurilor noastre de botez. Atat de multe si de multe ori lipsite de sens incat e imposibil sa le afli inainte de procesiune :)

M-a amuzat cel mai mult partea din biserica, unde, in calitate de nas am fost somat de catre nea parinte sa ma lepad de satana de 3 ori, apoi sa mai confirm de 3 ori ca m-am lepadat, intrand in turma lui de crestini, stiind evident cat de mult imi place mie sa fac parte din turme. Dupa care l-am scuipat de 3 ori. Stati linistiti, asa vrea Cel de Sus, nu a fost vreo razvratire la adresa preotului :) A urmat procesiunea in sine, cu bagatul in ligheanul cu apa a lui Alex , care a rezistat eroic ritualului abia schitand vreo 2 planseste cand a fost scufundat in apa. M-am amuzat cand l-am vazut pe popa scobindu-se de cateva ori in nas, eliminand cateva bilute (sfintite probabil) si la sfarsit cand am dat spaga binecuvantata. Actul asta de pura spiritualitate s-a intamplat in cel mai “sfant” loc din biserica, in altar bineinteles. As fi considerat-o donatie, dar ma indoiesc ca banii astia vor ajunge unde trebuie :)

Lasand relele la o parte, Alex m-a fixat cu privirea mai tot timpul cat am fost in raza lui vizuala de parca imi zicea: bai lasa prostiile, o facem si pe asta sa fie lumea fericita si ne facem noi de cap dupa aia :)

Asa ca am purces la restaurant, ne-am simtit bine si ziua s-a incheiat cu complexul proces de a-l imbraca pe personajul principal. A fost pentru prima data cand am imbracat un puradel asa de mic :lol: . De la caldura din camera dar si de la intensa mea concentrare, la sfarsit, cand Alex se uita la mine de parca imi zicea: hai frate ca mai repede ma imbrac singur! :D, eram un lac de transpiratie spre amuzamentul mamei lui si al Magdei.

Inchei cu un mesaj pentru Alex, pe care mi-ar placea sa il citeasca la majorat: acu’ bem o bere dar acum 18 ani erai in curu’ gol in fata mea si iti puneam sosete in picioare :D

Alex

Alex

05.21.09

Ingeri si demoni

Ingeri si Demoni

Ingeri si Demoni

Angels and Demons (2009)

Unul din putinele filme a carui traducere de titlu s-a nimerit cu cea din engleza :)

Dupa Codul lui DaVinci, a venit randul ecranizarii unui alt roman de Dan Brown, dar care a aparut inaintea codului pe hartie.

Cu mai putine controverse, dar la fel de plin de actiune, mi s-a parut un film asa si asa, nici slab nici extraordinar, te tine in priza pe toata durata lui (deh e regizat de Ron Howard), are o intriga draguta, sufera insa putin la capitolul fapte reale.

Pe scurt povestea incepe cu moartea papei si realegerea unui nou papa, proces ingreunat de rapirea preferatilor la succesiune de catre iluminati.

Merge pentru relaxare si cam atat :)

05.21.09

Iubita locotenentului francez – John Fowles

Iubita locotenentului francez

Iubita locotenentului francez

Iubita locotenentul francez – John Fowles

De cand am citit Colectionarul am ramas un mic fan al lui Fowles, iar trecerea la Magicianul nu a facut decat sa intareasca asta. Romanul de fata e cel mai faimos al sau, a fost si ecranizat cu o distributie de luat in seama, cu Meryl Streep in rol principal.

Romanul porneste ca pura povestire, captivanta si deseori presarata cu critici aduse societatii engleze din perioada in care se petrece aciunea (1860) sau cu observatii asupra vietii in general. E o poveste bine tesuta cu final mai putin obisnuit care m-a tinut cu ochii printre pagini cateodata uitand de timp. Pana la urma asta face o carte buna nu? :)

Mi-a placut mult si pentru o escapada de la chestiile de rezolvat e ideal.

Tags: ,
| Posted in Carti | 2 Comments »
05.19.09

Manual / Ghid de utilizare a barbatului – partea I – Meciul

Dragele mei si dragii mele, la citirea unor randuri de pe razicugura si analizandu-mi propriile trairi din timpul meciului steaua – Dinamo de acum cateva saptamani, mi-a venit ideea unui manual de utilizare al barbatului. Bineinteles acesta este un pamflet si trebuie tratat ca atare, am norocul ca Magda ma intelege si imi tolereaza chestiile astea :D

Prima parte a manualului nostru va descrie trairile si modul de utilizare ale unui barbat (care sa mai e si un pic microb ist).  Stim, toti barbatii sunt niste porci dar sunt si microbi pe deasupra :lol:

Un meci important este pentru un (unii) barbati echivalentul unei perechi de pantofi ca aia de prin sex and the city. Comoara suprema, sfantul graal, poarta diverse denumiri pentru ceva extrem de important. Spre deosebire de o pereche de pantofi, meciul nu se vrea discutat cu sufletul pereche.

Daca vei intreba un barbat in timpul meciului cand adversarii conduc cu 1-0 si mai sunt 15 minute de joc care e cel mai dragut jucator sunt sanse foarte mari sa obtineti un raspuns relativ rece si insensibil, gen “de unde dracu naiba sa stiu io cine, nu vezi ca iar a ratat Niculae??” . Dar asta numai pentru ca intrebarea e la fel ca si raspunsul, prin intentie si nu formulare.

Intotdeauna apreciem ca aveti grija de noi, dar in timpul meciului chiar nu avem nevoie de nimic. Eventual singura necesitate este berea si apreciem daca ne-o aduceti, dar asta e tot, nu vrem nimic in rest, doar sa stam cu ochii lipiti de ecran. Este poate singurul moment din viata de zi cu zi in care barbatii nu vor sex, asa ca va puteti imagina intensitatea momentului :D

Barbatul in timpul meciului este asemenea unui animal de prada pe punctul de a ataca. Stiu, astazi am devenit niste legume care stau mai toata ziua in casa si singurul instinct de animal apare in supermarket la vederea sectorului de carnuri pre-ambalate, dar in timpul meciului pupilele ni se dilata, transpiram, pulsul creste iar asta dureaza pret de vreo 90 de minute dupa care vom redeveni leguma de dinainte.

Cea mai buna metoda de tratare a unei astfel de stari este ignorarea pana la disparitia ei cu desavarsire. Daca echipa preferata pierde mai dati-i un ragaz de vreo 15-20 de minute pentru calmare pe langa cele 90 din timpul meciului. Consolarea cu cuvinte gen “lasa ca au jucat bine dar au avut ghinion” nu va ajuta, pentru ca masculul feroce va stii foarte bine ca echipa a jucat prost si de aia a luat bataie :lol:

Sperand ca am venit in ajutor stimatelor mele cititoare, va invit sa urmariti acest serial cu urmare indefinita :)

05.15.09

Zona de confort si macazul

Mai in toate cartile despre dezvoltare personala, antreprenori, “succesuri”, etc apare des ideea zonei de confort. Zona aia in care e cald si bine dar care nu iti ofera chestii esentiale pe care le vrei, sau macar posibilitatea sa le incerci.
Mai toti spun ca trebuie parasita zona asta de confort pentru a ajunge unde iti doresti si despre asta scriu acum.

Acum fix un an am ales sa ies din “za zona” si nu a fost chiar floare la ureche. Am parasit un job intr-o corporatie dar nu pot simplifica doar la atat. Am plecat dintr-un loc bun comparativ cu alte companii. unde am invatat o gramada, am calatorit mult (mai mult decat era justificat cateodata), am cunoscut oameni deosebiti si mi-am facut prieteni. Toate astea au facut decizia cu atat mai dificila, pentru unii chiar greu de inteles.
Desi timpul petrecut acolo imi va ramane in suflet, nu regret decizia. Daca sunt lucruri pe care le doresti din inima si nu le poti obtine acolo unde esti, atunci ar fi bine sa schimbi un pic drumul.
De multe ori drumul vietii ajunge la diverse rascruci venite din exterior. Alesul unei facultati, a unei cariere sau afaceri, etc. Parasirea locsorului caldut nu e una din acele rascruci, e ceva care porneste din interior si fiecare din noi e singurul responsabil cu schimbarea de macaz.

Nu am scris asta din dorinta de a ma lauda sau da lectii, vreau doar sa povestesc punerea in practica a unei idei.

05.14.09

O aventura cu trenuri si placinte

Dupa ceva vreme am avut iar ocazia sa merg iar cu trenul de data asta de la Buzau spre Bucuresti si mi-am amintit o poveste.

Nascut fiind in orasul de la granita cu moldova (nu, Buzaul nu este in moldova! :lol: ) parintii mei au decis sa ne mutam in Targoviste prin ’89. Crescand in Buzau timp de vreo 9 ani decizia asta m-a nemultumit profund, ca orice copil care e nevoit sa isi mute copilaria in alta parte.
In schimb, eu si cu fratello ne vizitam bunicii si rudele din Buzau mai in fiecare vacanta. De obicei ne prelua bunica mea de acasa si luam trenul pana in orasul de bastina si inapoi.

Suna simplu dar calatoria asta era un fel de aventura in care bunica mea era eroul din poveste iar noi 2 (sau 3) ajutoarele ei de nadejde :) Aventura pornea din faptul ca trenul nu mergea direct la Buzau, ci trebuia sa facem o escala prin Ploiesti. Asa ca ne urcam in personalul de Ploiesti (cateodata din cele cu 2 etaje, intr-un stil pur londonez) care parcurgea cei 50 de km in 2 ore. Ajunsi in gara de sud a Ploiestilor urma de obicei o asteptare de minim 45 de minute pana cand ne urcam la bordul celui de al 2-lea personal pentru inca vreo 2 ore.
Si uite asa aventura noastra de vreo 130 de km se intindea pe cel putin 4-5 ore.

Ce tin minte de atunci cel mai bine sunt bunica mea care avea energia unui alergator de cursa lunga, nevoita (la vreo 60 de ani chiar) sa care 2 sau chiar 3 nepoti nabadaiosi (eu si fratemiu ne cafteam des in perioada aia :) ) cu tot cu bagaje , sala de asteptare din Ploiesti in care mamaie ne dadea cate un frutti fresh si placinta cu mere luata la pachet, biletele mici din carton pe care scria Targoviste – Ploiesti via Mija, statia de tren Romlux (locuiam in “suburbiile” Targovistei).
Imi mai aduc aminte de Cata si pasiunea lui pentru tot soiul de oratanii preferabil mumificate si date cu lac si de Codru care mai mergea cu noi la Targoviste, si primul lucru pe care il facea dupa ce cobora din tren era sa ii fie dor de Goghe (za father).

Era o calatorie care azi se face in maxim 2 ore dar asta nu avea atunci nici un fel de importanta pentru ca noi aveam tot timpul din lume.

05.7.09

Discriminare, stimabile

Stand azi in sala de asteptare a unui cabinet, incercam sa gasesc ceva de citit. Si aveau o gramada de reviste, dar toate erau numai reviste pentru femei! Si tin minte ca asta nu e singurul caz in care revistele din salile de asteptare sunt pentru publicul feminin.

Nu, nu eram in holul unui cabinet de ginecologie, era un cabinet frecventat de femei si barbati, cu de toate. Poate au descoperit ei in urma studiilor de marcheting ca principalii lor vizitatori sunt femeile si barbatii gay?? Adica ele si gheii se imbolnavesc cel mai des?

Nu cer mult, macar un connect, un esquire sau un go4it, ceva acolo, orice in afara de avantaje, glemur, gioi, luc. Singura aparitie ciudata din peisaj o constituia un B-24-FUN. Din martie :|

Prostestez! :D

05.7.09

Colectarea selectiva a deseurilor

Astazi am citit prin blogosfera despre o noua campanie care sustine colectarea selectiva a deseurilor.

Pe la manafu, cabral si altii. Chiar daca sunt voci care spun ca gunoiul atent selectat de noi ajunge tot la gramada, sunt de parere ca momentul e foarte important mai ales pentru educatia oamenilor, care incep sa invete, incet incet, ce inseamna o selectare a gunoiului si la ce face bine.

Siteul campaniei e aici: http://www.viatadupacolectare.ro/

Am pus si un banner in dreapta si mai jos aveti un filmulet:

YouTube Preview Image

05.6.09

Bucurestiul are o sansa

Sa devina un oras misto.

E nevoie doar de 2 lucruri: sa aiba un primar neamt si sa devina capitala culturala a Europei :) Pentru Sibiu vad ca a functionat tare bine.

Pentru prima data in Romania am avut senzatia ca suntem in aceeasi Europa cu Amsterdam, Cracovia, Hamburg, Hanovra, etc. Chiar daca renovarile majore au fost facute doar in centrul vechi, Sibiul emana o aroma de civilizatie greu de gasit pe meleagurile noastre.

Pe langa asta, plimbarea acolo a avut si o altfel de semnificatie :D

Magda a avut mult mai multa rabdare sa scrie despre oras, plus niste poze, asa ca va trimit la ea pentru detalii.