Clonarea umana
Astazi am citit despre eforturile unui doctor pe nume Panayiotis Zavos de a clona embrioni umani. Stirea apare pe hotnews preluata de la independent.
Dupa cum vad eu lucrurile, clonarea umana are cateva avantaje cum ar fi readucerea pe lume a unui copil care a murit prematur, dar si multe pericole gen accidente genetice, pana se pune la punct tehnologia, implicatii psihologice, cand se cloneaza o persoana si cei din jurul lui se asteapta ca noa clona sa fie identica cu persoana disparuta, lucru imposibil.Un avantaj morbid ar putea fi posibilitatea de clonare umana doar pentru a fi donatori de organe.
Un subiect foarte controversat, cu o finalitate incerta. Sunt totusi convins ca, in ciuda tutoror acestor controverse, clonarea umana se va realiza (daca nu cumva s-a realizat deja 
)
Tu ce parere ai despre clonarea umana?
Becuri ecologice din septembrie
Probabil multi dintre voi stiu asta, dar pentru cei care nu o stiu, din 1 septembrie se va opri productia de becuri cu incandescenta si se vor produce doar becuri ecologic, conform unei norme UE. Sa speram ca masura asta se va lua cat mai rapid si in State, ei fiind un consumator important.
Sunt multi care sustin ca becurile ecologice au o lumina mai slaba dar va asigur ca sunt si becuri din astea care lumineaza chiar bine, la un consum la o treime sau chiar mai putin fata de becurile normale.
Un obstacol in momentul asta pentru cumparatorii de becuri ecologice este pretul de vreo 10 ori mai mare cateodata fata de un bec normal, dar economiile pe termen lung sunt mult mai importante. Am gasit pet net un calculator al energiei consumate de un bec normal vs unul ecologic, care macar ca principiu poate oferi o idee asupra economiei de energie si de bani.
The Good, the Bad and the Ugly
The Good, the Bad and the Ugly
The Good, the Bad and the Ugly (1966)
Din cand in cand imi place sa ma mai uit la cate un film din top 250 IMDb. Sunt un mare fan al primelor 2 filme din top si intotdeauna am luat in serios filmele din topul asta, dupa cum zicea si pantagruel la un post anterior.
The good the bad and the ugly, din categoria spaghetti western (dupa cum bine m-a luminat Magda, ca eu habar nu aveam) , e pe locul 4 in topul asta cu o nota de 9/10.
E intruchiparea celui mai clasic western cu putinta din punctul meu de vedere. In principiu nu m-au dat niciodata westernurile pe spate, nu vroiam sa ma fac cowboy cand eram mic si nici nu ma bateam cu indienii in curte (indienii nostri erau originali, de la mama lor din India )
Filmul asta e tot western deci nu m-a dat pe spate povestea. Mi-au placut insa cateva chestii din el, oarecum separate de actiune in sine, cum ar fi accentul pe care l-a pus pe absurditatea razboiului de secesiune si a razboaielor in general, pe demnitatea umana, pe diferentele de caracter dintre cele 3 personaje.
Pentru cei care gusta filmele de gen, clar merita vazut. Iar pentru fete, Clint Eastwood de atunci era un fel de Brad Pitt mai dur, asa ca poate fi un plus
Lost in translation
Lost in translation
Daca au fost cateva zile libere, nu puteau sa lipseasca posturi despre filme
Am vazut 2 weekendul asta, primul fiind un mai vechi client de Oscar, Lost in translation, nominalizat la cateva categorii si castigand pentru cel mai bun scenariu original.
Pe scurt 2 americani straini unul de altul sunt in Tokyo cu diverse treburi si se simt un pic pierduti din cauze de instrainare si nu numai. Pe langa impactul diferentelor de cultura par sa fie si straini de propriile vieti.
Mie mi-a placut pentru ca mi-a adus aminte de o perioada de acum vreo 5 ani cand am avut parte de o calatorie similara, peste mari si tari, locuind singur intr-o camera de hotel pentru 3 luni. M-am identificat un pic cu starea de instrainare a personajelor. Desi situatiile personale nu se potriveau mi-am reamintit starile date de diferentele de cultura si distanta mare de casa.
Filmul e plin de metafore, cere rabdare pentru a fi inteles, ca multe dintre filmele de Oscar.
Texte de sarbatori
Unul din mailurile primite cu ocazia “sfintelor sarbatori pascale” suna asa:
Fie ca Lumina Sfanta sa aduca in sufletul tau liniste, bucurie si un gand frumos pentru celalalt
Nu stiu voi cum sunteti dar eu cand primesc un mesaj din asta copiat de prin alta parte, sau fara nici o urma de personalitate in el, il sterg imediat. Mesajul asta mie nu imi spune nimic altceva decat ca a fost trimis inca catorva zeci de oameni fara nici o intentie adevarata in spatele lui decat sa bifeze ceva.
Voua va plac textele astea?
Copilarie 2.0
Mi-a reamintit Diana printr-un mail ca vroiam sa scriu ceva despre viitorul copilariei. A tratat Mugur subiectul inaintea mea asa ca tre’ sa ii dau link sa nu se ia de mine ca plagiez
Ma gandesc cum ar arata copilaria copiilor mei. Nascut prin anii ’80, am dat de computere abia pe la inceputul liceului iar de internet prin facultate, asa ca nu fac parte din generatia internautilor nativi. Am o gramada de amintiri din copilarie din cele clasice cu mersul la furat de corcoduse, cu jucatul fotbal pana nu mai vedeam mingea ca venea noaptea, cu colectionatul de surprize turbo, si altele de genul asta. Toate implicau prieteni, cu care ocazional ne mai luam si la bataie.
Incerc acum sa compar cu viitoarea copilarie. Cred ca ziua multor copii va sau deja decurge asa: trezirea, dau drumul la computer sa vada cine si-a mai updatat profilul de hi5, verifica ce mai e prin world of warcraft, mananca, pleaca la scoala. Fac cateva poze, pleaca acasa si le pun pe facebook, in albumul de pe picasa, dau mass pe messenger, se joaca iar un pic in WoW, updateaza profilele de peste tot cu ce itemuri au gasit pe acolo, isi fac temele, mai stau pe mess vreo 2 ore impartind tot felul de linkuri si se duc la culcare.
Poate asta e varianta cea mai pesimista, dar foarte probabila. Retelele astea de social networking, partile negativele ale netului, messengerul, etc toate astea ii priveaza de copilarie practic.
Cand vor fi ca noi sau mai bosorogi ce amintiri vor avea din copilarie? M-am jucat si eu diablo dar nu mai tin minte mai nimic din momentele alea. Poate nu vor mai avea nevoie sa povesteasca amintiri, doar pentru asta exista blogu’ nu?
Cand mai stau cu bunicii lor sa traiasca momentele de fericire pura din diverse, aparent, nimicuri?
Poate sunt demodat si nu realizez ca copilaria 2.0 e de fapt mult mai buna, da’ mie asta mi se pare foarte trist
Brida – Paolo Coelho
Da, stiu ce urmeaza sa spuneti: sunt din aceeasi categorie de filosofi contemporani impreuna cu Adrian Mutu si martirul Gigi Becali.
Lasand asta la o parte, prima mea citire a lui Coelho a fost de succes si anume Zahir, dupa care am cumparat si alte carti ale lui in speranta ca vor fi de acelasi fel. Si nu m-am inselat, problema este ca toate care au urmat au fost prea la fel. Pare ca trateaza o singura tema in toate romanele, regasirea de sine, sub diverse forme si arome. Bine bine, am retinut ideea, imi place, sunt fun povestirile, dar parca ar merge schimbat subiectul.
Recunosc, nu i-am citit toate cartile, poate ma insel dar in Alchimistul, Jurnalul unui mag, Veronika se pregateste sa moara, Zahir si Brida, mai toate au acelasi subiect. Asa ca voi lua o pauza de Coelho pana gaseste si el alt subiect
A si ca sa nu ratam scopul postulu: Brida este o fata care se cauta pe sine si se gaseste. Yeeee 
Pentru cei care folosesc RSS
Pentru cei care folosesc RSS (google reader, etc.) daca vreti sa ma mai aveti in lista de bloguri va rog sa updatati linkul din feed, am renuntat la createyourself.ro
Pentru cei care nu folosesc RSS dar vor sa incerce puteti da click pe linkul de aboneaza-te din dreapta, sau chiar aici.
Va multumesc pentru atentie
La pachet
In ultima vreme am inceput sa cerem la pachet mancarea ramasa la restaurante. Ca orice roman, am avut pentru ceva vreme prejudecata ca daca iei la pachet mancarea ramasa esti un “fomist”, “tzaran” si alte apelative mioritice. Asta pana am inceput sa vad si alte zari din lumea asta, unde lumea nu era atat de obsedata de imaginea pe care o lasa populatiei din restaurante si sa inteleg ca platesti pentru un produs/serviciu asa ca ai optiunea si dreptul sa iei acasa ce a ramas.
Totul bine si frumos, pana cand am ajuns in Trattoria Herastrau, unul din buricele fitzelor dambovitene, unde mancarea e buna si statul social obligatoriu. Daca pana atunci reactiile obtinute de la chelneri fusesera normale, eh in trattoria fitzeria am dat peste un chelner cu aroma de cocalar, care, la auzul vorbelor “vrem la pachet va rugam” a afisat o expresie vecina cu dispretul, acceptand cu greu sa ne faca de ras fata de ceilalti clienti si aducandu-ne mancarea impachetata.
Dupa intamplarea asta inevitabil mi-am adus aminte de postul despre perceptia valorii pe la noi. Astfel iesitul in restaurant e de fapt un act de a epata, de a scoate cheile masinii si telefonul luat in rate la vedere si mai putin de a lua masa altundeva decat acasa. Imbucurator e faptul ca nu se intampla peste tot. Cine stie, poate baiatu’ din trattoria va ajunge si el sa inteleaga ceva de pe lumea asta, altceva in afara de harfe
He’s Just Not That Into You
He's Just Not That Into You
He’s Just Not That Into You (2009)
Cel mai bun moment de evitat aglomeratia din mol de la film este clar luni la pranz. Am ajuns la film la ora 1 (cred ca era primul film care rula azi), era o persoana in fata la “coada” la bilete, inca o persoana la floricele si suc, si vreo 7-8 ametiti in toata sala, inclusiv noi Poti sta cu picioarele intinse pe scaunele din fata si te poti uita linistit la film fara ca vreun taran de mol sa vorbeasca la telefon. Foarte tare a fost ca noi facuseram rezervare de acasa, stresati probabil de zilele de weekend cand vrei sa vezi un film si cand am ajuns acolo, din toata sala, doar 3 locuri erau ocupate 
Acestea fiind spuse He’s Just Not That Into You este un film din categoria comediilor romantice, care aduna in distributie o adunatura impresionanta pentru un astfel de titlu. Oarecum pe principiul Love Actually (care mi-a placut mai mult) e o serie de povesti de amor intre diversi oameni care au legatura intre ei intr-un fel sau altul pana la final.
Mai sunt momente in care apreciez un film de genul asta si azi a fost unul dintre ele. Poate si atmosfera din cinematograf descrisa mai sus, dar per total mi-a placut, cu conditia sa nu va asteptati la mai mult decat vrea sa fie. E distractiv, e lejer si nu atat de cliseic dupa cum m-as fi asteptat, lasand loc de surprize. Deci pentru o seara de odihnit creierul e de recomandat.
| Posted in De zi cu zi | 12 Comments »