Iar filozofez cu degetele pe tastatura (vroiam sa zic cu voce tare, dar nu prea ma aude nimeni momentan
)
Filozofez din nou pe tema motivatiei. Si anume ma gandeam ca pentru multi oameni exista un punct critic pana la care sunt motivati sa ajunga. Poate fi un anume obiectiv sau poate fi o stare de comfort la care se ajunge, si peste punctul asta nu se mai trece.
O data ajunsi aici indivizii incep sa se plafoneze, sa treaca intr-o stare de relativa amortire, pana in momentul in care panta incepe sa coboare, cand vor incepe din nou sa se trezeasca si sa faca ceva sa revina la punctul critic. Seamana cu o sinusoidala, cu urcusuri si coborasuri.
Ar fi doua aspecte la care ma gandesc: cum sa nu ajungem in starea asta de punct critic si cum partea de sus a pantei poate fi impinsa cat mai sus, practic modificarea punctului asta critic la valori din ce in ce mai mari. O solutie pentru ambele aspecte sigur ar fi the motivator despre care discutam. Sunt tare interesat sa aflu mai multe pareri despre primul aspect, in care nu se ajunge la punctul ala.
Articole asemanatoare:
January 16th, 2009 at 8:36 pm
tu iar n-ai de munca?
January 16th, 2009 at 9:19 pm
January 17th, 2009 at 1:36 am
Ce faci stmabile? Ai dat-o’n filozofii?
Daca vrei si parerea mea…asa ca tot citesc blogul tau de fiecare data cand postezi cate ceva nou…punctul critic e doar in imaginatia nostra, este o bariera pe care ne-o impunem singuri (de multe ori nu recunoastem “hi hi hi!”) si pe care o putem depasi foarte usor prin cunoastere, dorind sa descoperim mai mult despre ceea ce ne pasioneaza zi de zi sau despre orice altceva ne’ar putea fi folositor. Pentru asta nu cred ca exista limita, ba chiar sunt convins de asta…
Asa ca…have no limit…and keep on smilin’ and you will be validated !!! http://catalinnastase.blogspot.com/2009/01/validation.html
January 17th, 2009 at 7:26 pm
fa-mi si mie cunostinta cu el!!!!!!!!!! sunt idolii mei indienii aia
January 18th, 2009 at 11:13 pm
pai e criza post facultate care o faci la cativa ani dupa ce ai terminat facultatea, dantu-ti seama ca ai intrat in viata fara sa fii intrebat si mai e si “middle age crisis” cand iti dai seama ca ai ajuns in punctul din care nu mai poti sa te intorci… Am trecut de primul si probabil ca ma apropii de al doilea
January 19th, 2009 at 2:22 pm
@magda: i-ai vazut aseara
)
@mugur: un comment care mi place. care e motivul crizei de middle age pana la urma? pentru tine ma refer
January 19th, 2009 at 4:06 pm
la tine cred ca e inca “Early middle age crisis”. Oricum insist in continuare ca e vorba de prea mult timp liber =))))
January 19th, 2009 at 5:53 pm
la mine sau la mugur?
January 19th, 2009 at 5:55 pm
de ce vrei sa ajungi din ce in ce mai sus? nu`ti ajunge cat esti de mare??
January 19th, 2009 at 5:59 pm
macar pana la tavan, acolo ma opresc
January 19th, 2009 at 9:09 pm
@razvan: am zis mai sus: iti dai seama ca nu mai ai cum sa te intorci, sau ca oricm e prea tarziu. Si s-ar putea ca alex sa aibe dreptate cu timpul liber
January 19th, 2009 at 9:29 pm
se vede ca nu mai scrie
mie unul mai mult de 10 minute nu imi ia sa scriu ceva
January 20th, 2009 at 12:40 am
si mie la fel dar daca l-am lasat singur cred ca e stresat saracul
January 20th, 2009 at 12:42 am
da, l-a luat in primire unu cioaca am auzit
badescule nu ceda!