Creditul, forma de evolutie sau de constrangere
Ma gandeam zilele astea, apropo de criza mondiala financiara, cam care sunt implicatiile la nivelul gloatei.
Intrat de curand si pe la noi prin peisaj, creditul e motorul care a dus economiile dezvoltate acolo unde sunt. De la cele imobiliare la cele pentru orice.
Lasand la o parte folosirea lor aberanta, cum a fost in cazul SUA unde se dadea credit si cainilor de companie, creditul poate avea 2 fete: cea buna, mai ales in cazul companiilor unde creditul e de multe ori mai profitabil decat folosirea finantelor proprii, si cea rea, in cazul in care sunt folosite pentru achizitii nejustificate, cum ar fi masini prea scumpe, obiecte de lux pe care altfel gloata nu si le poate permite.
Pana la urma proprietarul bunurilor astora, inclusiv case, apartamente, este o banca, nu cel care le cumpara si plateste pentru ele. Multi pot spune ca: “da, casa e pe numele meu”. I-as raspunde cu un “si ce daca” pentru ca e suficient sa nu platesti cateva rate si esti evacuat. Fara credit in momentul de fata nu prea s-ar putea, dar s-ar putea fara credite aiurea pentru chestii total nejustificate, care duc la consum aberant de resurse pentru amuzamentul unora care cred ca pot mai mult decat e cazul.
Sunt curios cum va evolua si la noi piata creditelor in perioada urmatoare. Teoretic ar trebui ca bancile care activeaza in romania sa invete din situatia de pe afara, practic ar putea continua fuga dupa profituri. Partea buna e ca avem acolo un Isarescu care mai vede cate ceva si nu permite chiar orice pe piata bancara.
11.19.08Plimbare la Milano
Profitand pentru prima data de preturile companiilor low cost, am dat o fuga pana in Milano. Zborul ok, cu exceptia faptului ca la wizz nu primesti loc, si lumea se buluceste mai ceva ca la rata de Titu sa prinda locuri, de parca ar fi mai multe bilete decat locuri si cineva ar ajunge sa stea in picioare. Banuiesc ca pentru o diferenta de pret atat de mare intre low cost si linii aeriene normale poate merita efortul.
Orasul mi-a placut, si ar placea oricui atras de un pic de cultura si istorie. O gramada de muzee cu lucrari destul de faimoase, inclusiv Cina cea de taina a lui Leonardo, pe care insa nu am vazut-o, aparent fiind nevoie de programare cu 2 saptamani inainte 
Domul impresionant, mai ales prin mania detaliilor, probabil de aia a si durat vreo 400 de ani sa il termine
Mi-a placut ca foarte multe taxiuri din oras sunt hibride (Prius), as putea spune chiar majoritatea pe care le-am vazut. Mi-a placut ca puteai sa te plimbi in nestire si sa descoperi vreo biserica veche sau un alt obiectiv turistic. Nu mi-a placut faptul ca e un oras destul de scump. Mi-a placut ca am incercat o osteria, un fel de restaurant specific, apartinand unei familii, unde inclusiv bunicul servea clientii. Meniul era constituit din doar 2 pagini, dar suficient sa nu ne dam seama ce alegem, felurile de mancare fiind cu specific milanez, necunoscut pentru noi.
Mi-a placut zona lacului Como, foarte aproape de Milano, in care se refugiaza locuitorii orasului in weekend cand e invadat de turisti (si aici majoritatea erau cu ochi oblici).
E un loc bun de petrecut un weekend prelungit. Cateva poze, pe picasa (vezi link dreapta )
2000km in 3 zile vs. poarta 2 terminalul 1
Am facut-o si pe asta, drum cu masina dus intors pana in Germania. Dupa cum scriam si intr-un post anterior am plecat singur cuc la un drum de 4000 de km dus-intors pana in Hanovra, la volanul masinii, in detrimentul scaunului de pe vreun 737 din otopeni.
Cred ca drumul asta ajuta orice fel de sofer in perfectionarea stilului de condus, incredere la volan, si tot ce tine de manevrarea poluantilor nostri bolizi. Treci prin situatii noi, cateodata obosit (in special la condusul in Romania) si inveti sa reactionezi mai responsabil.
Ca traseu, pe scurt, am pornit spre Polonia, prin Ungaria si Slovacia, unde am stat vreo zi jumate, si apoi direct spre Hanovra. La intoarcere am ales alt drum cu prima seara petrecuta in Viena (unde as mai fi stat ca orasul parea tare frumos) si a doua seara la Deva, pentru a ajunge cat mai devreme in a 3a zi in Bucuresti.
Stiam ca partea cea mai dificila a drumului vor fi soselele din Romania, dar nu m-am convins mai tare de asta ca pe drumul de intoarcere. Dupa o oarecare oboseala pe autostrazile din Austria si Ungaria am dat de soselele noastre cu o banda pe sens, noaptea, plina de tiruri si in lucru pe deasupra. Cele 4-5 ore de la Nadlac la Deva au fost groaznice, deseori pur si simplu stand pe loc.
E frumos un drum atat de lung. Mai vezi ceva spre deosebire de avion. Mai iei contact cu diverse bucatele din Europa, cu stiluri de viata. Mai inveti sa rupi cateva cuvinte in limba tarii pe care o traversezi, mai opresti la un popas pe marginea drumului pentru o pauza si admiri un peisaj. Poate servi foarte bine drept calatorie initiatica pentru oricine nu a avut ocazia sa faca asa ceva. Si mai e si nerabdarea sa ajungi acasa
Ce as vrea cel mai mult
O noua leapsa de data asta primita de la Codru.
Ce as vrea cel mai mult pe lumea asta:
1. World peace 
2. Niste ecleruri facute de bunica mea
3. sa fiu sanatos
4. sa fii sanatos
5. sa fie sanatosi
6. vanghelii, ontanii si ceilalti derivati directi din primate sa ajunga unde le e locul
7. sa avem mai multa grija ce, cat si de ce consumam din pamantul asta ajuns vai de el
8. sa vad o tara noua in fiecare an
9. sa fac un drum cu masina pana in China
10. sa am in continuare tot ce am acum
O dau mai departe Magdei, lui Razvan, Crengutei, lui Mihnea si lui Catalin.
11.3.08Criza economica vs. Criza reala
Multe articole s-au scris despre criza economica mondiala, mai multe decat despre orice alt subiect in ultimii ani. Poate de la atacurile din 11 septembrie nu s-a mai scris atat de mult pe aceeasi tema.
Nu cred ca e cel mai important subiect totusi. Sunt de parere ca o criza mai importanta decat asta financiara e criza planetei. Un nou semn de alarma e tras de Living Planet (am dat de el pe situri de stiri) cum ca deja consumam cu mult peste ce poate planeta sa ofere.
Mai cred ca cele 2 crize sunt strict legate. Cresterea economica e inevitabil legata de cresterea consumului. Fara ca noi tampitii sa cumparam mai multe chestii de care nu avem nevoie, economia nu ar creste, cel putin nu la fel si nu in toate sectoarele. Estimarile Living Planet spun ca in jur de 2030 vom cam epuiza planeta. Procentul populatiei obeze creste, pentru ca bagam in noi o gramada de tampenii de care clar nu avem nevoie. Traim in secolul exploatarii omului de catre om, suna cunoscut? Parca asta trebuia sa faca comunismul nu capitalismul
Cat de lipsita de orizont sa fie rasa asta umana daca in momentul asta oamenii isi fac mai multe griji pentru plafonul de garantare al depozitelor sau al pierderilor de moment de pe bursa decat de disparitia propriei specii? Cat de rau trebuie sa ajunga planeta asta ca sa faca ceva? Guvernele aloca mii de miliarde de euro pentru salvarea unor banci, dar nu aloca nici pe aproape sume pentru evitarea unei crize mult mai importanta si mai acuta decat cea financiara.
Daca pana acum orizontul de timp in care mai aveam timp sa ne salvam era undeva pe la 100 de ani, deja ultimul ceas se cam apropie (maxim 42 de ani mai exact), dar pana atunci hai sa mai dam o tura prin mall sa mai cumparam ceva, poate mai uitam de necaz si poate trece si asta de la sine fara sa facem mare lucru.
| Posted in De zi cu zi | 2 Comments »