10.28.08

Toamna prin Hanovra

Spre deosbire de alte orase, nu dau nici acum nume :) , in Hanovra toamna

are farmecul ei. Desi vremea e un pic mai ploiasa si mai rece decat la noi, din cauza copacilor care sunt peste tot, toamna arata chiar bine. Nu cred ca am vazut oras mai impadurit decat asta, si din cauza asta, se pot observa cam toate culorile pornind de la verdele gazonului ingrijit impecabil si pana la maroniul inchis al frunzelor de ceva timp uscate.

O plimbare pe stradutele cartierelor de aici devine o placere. Probabil pentru cei de aici nu mai e atat de extraordinar, dar venind dintr-un cartier de betoane nu pot sa nu apreciez linistea si frumusetea toamnei de aici.

10.26.08

Hamburg

Am avut ocazia sa vad Hamburg pentru o zi in weekendul asta. Dupa plimbarea de acum 3 ani prin cel mai mare port din Europa, Rotterdam, a venit randul celui de-al doilea ca marime :) Si mi-a placut mai mult decat orasul olandez.

Am inceput cu o plimbare cu un vaporas turistic prin port, care era structurat similar cu o gara normala, pe peroane. Vaporasul asta era de fapt un vapor in toata regula, botezat Louisiana Star, destul de bine copiat dupa vasele care se plimbau pe Mississippi probabil pe la 1920.
Plimbarea a durat timp de vreo ora, trecand prin partea “vizitabila” a portului comercial, pe langa niste namile de vase cargo, incarcate, care te faceau sa te simti destul de insignifiant :) Am trecut si pe langa Queen Mary 2, aflata la revizie in port.

Dupa asta am luat-o la pas spre centrul orasului, pe diverse stradute mai mult sau mai putin populate, printre cladiri cu diverse arome arhitecturale. Am avut ocazia sa vizitez o biserica aproape demolata dupa al doilea razboi mondial, St. Nikolai, din care a supravietuit partea cea mai inalta. Inauntrul ei au amenajat un lift destul de hi-tech, care te urca pana pe la 70 si ceva de metri. Privelistea de sus asupra orasului e chiar belea :)

Per total mi-a placut si, pentru cine are ocazia, recomand un tur prin Hamburg.

10.25.08

Dance Like No One Is Watching

Am dat peste textul asta si mi-a placut, imi pare tare actual, cand multi dintre noi asteapta o anumita intamplare sa le provoace fericirea :)

We convince ourselves that life will be better after we get married, have a baby, then another.  Then we are frustrated that the kids aren’t old enough and we’ll be more content when they are.  After that we’re frustrated that we have teenagers to deal with.  We will certainly be happy when they are out of that stage.  We tell ourselves that our life will be complete when our spouse gets his or her act together, when we get a nicer car, are able to go on a nice vacation, when we retire.
The truth is, there’s no better time to be happy than right now.  If not now, when?  Your life will always be filled with challenges.  It’s best to admit this to yourself and decide to be happy anyway.  One of my favorite quotes comes from Alfred D Souza.
He said, “For a long time it had seemed to me that life was about to begin – real life.  But there was always some obstacle in the way, something to be gotten through first, some unfinished business, time still to be served, a debt to be paid.   Then life would begin.  At last it dawned on me that these obstacles were my life.”
This perspective has helped me to see that there is no way to happiness.   Happiness is the way.  So, treasure every moment that you have.  And treasure it more because you shared it with someone special, special enough to spend your time…and remember that time waits for no one.

So stop waiting until you finish school, until you go back to school, until you lose ten pounds, until you gain ten pounds, until you have kids, until your kids leave the house, until you start work, until you retire, until you get married, until you get divorced, until Friday night, until Sunday morning, until you get a new car or home, until your car or home is paid off, until spring, until summer, until fall, until winter, until you are off welfare, until the first or fifteenth, until your song comes on, until you’ve had a drink, until you’ve sobered up, until you die, until you are born again to decide that there is no better time than right now to be happy…
Happiness is a journey, not a destination.

Thought for the day: “Work like you don’t need money,  Love like you’ve never been hurt,  And dance like no one’s watching.

10.22.08

Reggie Watts

prin miez de noapte am dat de individu’ asta care m-a uimit :)

YouTube Preview Image

10.20.08

Hanovra

Am revenit aici dupa 3 ani, cand am stat doar vreo 3 zile. Acum stau 2 saptamani si ceva, timp in care am ocazia sa imi fac o idee mai completa despre Germania.

Ca si informatii generale Hanovra este capitala de land, si unul dintre orasele importante ale Germaniei. De exemplu, in aici se afla cel mai mare centru de expozitii din lume :) Cu o populatie de ~600.000 de locuitori ar fi al 2lea oras ca marime daca ar fi in Romania. Nu e deloc o metropola urbana, cum ar fi Berlinul. E raspandit practic printre paduri. Peste tot sunt copaci iar cladirile, in afara centrului, nu depasesc 3-4 etaje. Linistea e cam la tot pasul, nu se aud claxoane, totul organizat, deh ca la nemti.

Petele de culoare vin de cele mai multe ori de la imigranti, in special turci. Aduc un aer de romanism as putea spune :) Acum cateva zile la o benzinarie un sofer turc ne-a taiat calea mai mai sa facem accident, pentru ca el vroia sa treaca mai repede printre pompe sa poata cumpara ceva din magazin. Trafic e si pe aici, desi e accidental si nu se intampla in fiecare zi. Asta probabil pentru ca semafoarele sunt sincronizate si absolut nimeni nu blocheaza intersectia indiferent de cati oameni stau la coada :)

Da, am vazut si pitzipoance :D De cele mai multe ori sunt tot turcoaice sau alte natii mai estice, dar au si pitzipoancele lor locale.

Nu prea se vorbeste engleza, unii nu stiu si cei care stiu nu prea vor, fiind destul de nationalisti.

Plimbarile cu bicicleta sunt la ordinea zilei, pistele fiind mai mult decat suficiente pentru orice drum il ai de facut, oricat de lung ar fi el. Si soferii dau prioritate de fiecare data biciclistilor. A fost amuzant pentru ca la inceput de fiecare data cand traversam eram de-a dreptul speriat de posibilitatea de a fi lovit de vreun sofer neatent, bineinteles fiind obisnuit cu haosul din Bucuresti.

As putea concluziona ca e locul ideal pentru a creste copii sau a te pensiona, cu mentiunea ca nu duc lipsa nici de baruri, terase sau restaurante, locuri unde sa faci cate ceva. Desi nu e tara perfecta cu siguranta e o tara care te cruta de la stresul zilnic de prin alte orase, nu zic care, adica Bucuresti :D

10.17.08

Individualitatea romaneasca

Am trimis acum cateva zile un email din categoria “amuzante”, cu cateva trasaturi ale romanilor, ca de exemplu:

“Cum iti dai seama ca esti roman  ??

- tot ce maninci are gust de ceapa si usturoi
- incerci sa reciclezi ambalajele de la flori, hirtia de la cadouri si, bineinteles, folia de aluminiu
- stai linga cele mai mari doua valize din aeroport
- ajungi la petreceri cu una – doua ore intirziere si ti se pare foarte mormal”

Si mai continua cu altele.

In mod surprinzator s-a pornit o adevarata dezbatere pe tema romanilor si mai exact de ce le place romanilor sa ii denigreze pe ceilalti romani.

Imi pare un subiect interesant. Pana la urma suntem noi mai cu motz, in sens negativ? Sunt bune si rele, evident, dar suntem mai “cocalari” decat alte natii? Traind o viata nu prea confortabila la noi in tara, e simplu de aruncat cu noroi, in special in lipsa unor termeni de comparatie.  In ultimul timp s-a intensificat efortul de mediatizare al fenomenelor de cocalar si pitipoanca. S-a intensificat pentru ca atrage si amuza, eu unul fiind abonat al catorva situri.

Toata galceava asta pe tema romanilor, toate certurile de pe toate forumurile, mai ales intre romani, ne fac bine? Eu unul sunt de parere ca nu prea. Parca se petrece prea mult timp cu chestii daunatoare in loc sa mergem mai departe. E vreun leac pentru asta?

10.14.08

Polonia

Spre deosebire de celelalte tari vecine, in Polonia am avut ocazia sa petrec ceva timp. Mai exact de vineri dupa-masa pana duminica dimineata.

Granita dintre Slovacia si Polonia m-a prins pe un drum de munte superb, cu serpentine libere care imbiau la o plimbare cu masina pe acolo :) Intrarea in Polonia m-a dezamagit un pic din cauza drumului destul de prost, dar a fost pe o portiune destul de scurta problema. Am ajuns in Nowy Sacz, un oras mic, de marimea unui Targoviste de la noi, loc unde isi are domiciliul temporar varmiu’. La o prima vedere neimpresionant, orasul m-a surprins placut prin centrul vechi, care arata mult mai bine decat al Bucurestiului, de exemplu.
Cateva poze sunt aici.

A doua zi dimineata am plecat spre Cracovia, unul dintre cele mai mari orase de pe la ei. Am ajuns dupa un drum de vreo 2 ore, de data asta mult mai bun decat cel din prima zi, deci mi-a trecut impresia de drumuri proaste :D
Trebuie sa recunosc ca este un oras superb, in special zona centrala. Extrem de ingrijit, plin de cladiri vechi majoritatea restaurate si transformate in obiective turistice. Piata centrala e plina de terase, si in ciuda lunii octombrie, vremea permitea umplerea lor pana la refuz.
Foarte multi turisti, cred ca erau cateva zeci de mii doar in centrul vechi, de toate natiile. Avand in vedere ca am avut doar o zi la dispozitie, am facut o plimbare sa “scanam” zona.
Am inceput pe malul Vistulei, raul care strabate orasul, amenajat special pentru plimbari. Dambovit noastra nici macar nu se apropie de asa ceva din pacate.

Cred ca e nevoie de cateva zile bune de vizitat orasul, intr-o zi abia am apucat imi fac o idee :)

Mai multe detalii se gasesc pe Wiki iar poze facute de mine pe aici.

10.13.08

Ungaria si Slovacia din masina

Intru si eu in randul celor care parcurg traseul Romania – Germania cu masina. Nu ma duc sa cumpar o masina second hand, deci nu ma incadrez in cei 90% dintre romani care fac drumul asta :))

Am traversat in aceeasi zi Ungaria si Slovacia pentru a ajunge la prima mea destinatie: Polonia, in Nowy Sacz. Am mers pe ruta Vama Bors – Miskolc – Kosice – Nowy Sacz de mai jos:

Sar peste drumul prin Romania din motive lesne de inteles :)

Trebuie sa recunosc, oricat de vecini ne-ar fi ei (se stie ca orice vecini au rivalitati), ungurii stau mai bine. Stau mai bine la drumuri, pe care e o placere sa mergi chiar daca nu e pe autostrada, stau mai bine la cum arata localitatile (satele) prin care treci, stau mai bine la civilizatia in trafic.

Am vazut in Ungaria:
- calitate a asfaltului muuult peste ce e la noi
- mici ocoluri la intrarea in localitati pentru a se asigura ca reduci viteza
- carute, dar nu din lemn ci tip remorca, dar tot trasa de cai :)
- autostrada mult peste cea romaneasca
- sate cu case la fel de mici, dar mai ingrijite si mai curate
- indicatoare pentru orice, nu aveai cum sa nu vezi ceva

Nu am vazut in Ungaria:
- bmw/audi care sa iti dea flashuri cand tu mergi cu 100, limita e 90 si vor disperati sa te depaseasca
- folosirea claxonului
- masini de fitze
- oameni pe strada, prin sate :))

Slovacia, in schimb, a fost clar un pas inapoi. Inapoi chiar si fata de Romanica noastra cu crestere economica record. De la intrare s-a simtit ca e o tara mai saraca, drumul devenind deseori chiar prost. Satele sunt sarace, orasele au aspectul ala comunist pline de blocuri ca pe la noi. Kosice, desi un oras mare, e foarte gri, un pic mai gri decat pe la noi.

Ce m-a amuzat a fost numarul mare de masini vechi, gen golf 2, fiaturi, tunate :) Din punctul asta de vedere parca eram acasa :)) Am vazut masini depasind cu mult limitele de viteza si un pic din haosul Bucurestiului (la o scara mult mai mica :) ).

Despre Polonia, va urma :)

10.7.08

Orice sut in fund e un pas inainte

Pornind de la cliseul asta, ma gandeam eu ca de multe ori pentru un pas inainte e nevoie sa treci printr-un efort, eveniment, sau alta chestie neplacuta. Ca sa iubesti mai intai trebuie sa suferi un pic (vezi cartea/piesa Dragostea dureaza 3 ani), ca sa reconstruiesti trebuie intai sa darami, ca sa castigi bani trebuie sa treci intai printr-o faza in care nu ii ai, hetcetera.

Cu alte cuvinte, chestia asta naspa iti permite sa apreciezi mai bine lucrurile pe care le ai, dupa aia. Daca vin toate bune fara nici un efort nu cred ca poti realiza ce ai facut. Exemplu fiind copiii de bani gata (nu pot realiza ceva important de capul lor) sau castigatorii la loto (nefacand un efort pentru a castiga banii nici nu stiu ce sa faca cu ei). Pareri? :)

10.3.08

Ai nostri vechi

Esti vreodata prea tanar sa simti melancolia copilariei? Am vazut-o des la oameni ajunsi la varste mijlocii, dar mai putin prin randul oamenilor din generatia mea, celor nascuti prin ’80. Dintre noi unii probabil o simt, dar probabil s-ar simti prea vulnerabili sa o povesteasca grupului de prieteni. Cochetind cu introvertirea, nici eu nu vorbesc despre asta prea des.

Ce amintire mai frumoasa din copilarie poate exista, decat bunicii. Ne-au crescut,  ne-au rasfatat fara stirea parintilor, au avut grija de noi mai mult decat de proprii lor copii.

Mai exact, bunicii erau oamenii care stiai cu siguranta ca vor trai pentru totdeauna. Nici macar gandul ca ar putea disparea vreodata nu se strecura in mintile noastre fragede si nestiutoare.

Anii treceau si parca ei ramaneau la fel. La fel de veseli, la fel de iubitori si la fel de fericiti cand le veneau nepotii in vizita. Habar nu aveam noi, nici mai tarziu, ce putea sa insemne pentru ei momentul in care le calca din nou familia pragul casei.
Pentru noi vizitele astea erau cateodata adevarate corvoade, timp in care puteai sa iesi la un suc cu gasca din liceu, nu sa il petreci intr-o casa veche, cu oameni batrani, care de fiecare data nu discutau despre altceva decat aceleasi aminitiri stupide de cand erau nepotii mici si neastamparati. Singurul gand care trecea prin minte era “iar povestile astea jenante despre lucruri care au trecut de mult”.

Exista apoi un moment in care realizezi. Abia atunci te loveste in moalele capului faptul ca oamenii cu care ti-ai petrecut anii de-o schioapa  nu vor mai fi niciodata. Iar atunci cand vor pleca vor lua cu ei o bucata din tine. Ca si cum ai privi tabloul copilariei tale si o mana nevazuta incepe sa rupa bucati din ea si orice ai face nu poti face nimic sa o opresti.

Cand prima parte din tablou dispare, incepe sa iti fie din ce in ce mai clar, ca zilele le sunt numarate. Dulciurile pe care le facea mamaie, povestile pe care le spunea tataie, rasetele ca tampitii de glume inchipuite de noi, planurile facute sa ii enerveze intentionat, toate se duc.

Eu unul de atunci vreau sa fac poze. Vreau sa ii am macar intr-o rama undeva pe biblioteca si sa pot sa imi aduc aminte macar, de ce lipsite de griji erau zilele alea.

M-as intoarce in timp la copilul care eram si i-as spune doar atat, daca as stii ca intelege: stai acolo tampitule, mai bine de atat nu se poate.