Cam tarziu am realizat ca a inceput un campionat european. L-am urmarit pana acum, dar pana ieri nu am resimtit aroma asa cum o stiam din 1990 incoace. De 8 ani uitasem cum e sa joace Romania la un turneu final.
Cu o ora inaintea meciului au aparut primele imagini cu ai nostri suporteri pe stadionul din Zurich intr-un numar mai mare decat oricare alt campionat european sau mondial de pana acum. Inevitabil s-au revarsat peste mine amintiri care incepeau cu 1990 si faimosul meci cu Argentina, Maradona fiind atunci in teren cand nu reuseau sa ne invinga.
Si au continuat cu imaginile indecent de nocturne ale americanului din ’94. Pe rand meciurile cu Columbia si Argentina mai adaugau o nota de raguseala cu fiecare gol. In Franta deja aveam experienta si ca un facut, o alta echipa ne pica in plasa pentru a 2a oara, victima lui Ilie. Columbia. S-a terminat cu Euro 2000 cand bara lui Hagi din sferturile cu Italia au cutremurat un pic asfaltul pietei universitatii.
A fost cu Franta 0-0, dar un punct cat 8 ani s-a strans si un pic de speranta s-a ivit iar pe fundal galben. Ca vom trece mai departe sau ramanem cu cele 3 meciuri din grupe, un campionat in care joaca ai nostri face cat toate cele 3 jucate in cei 8 ani de absenta.
Si ca atunci cand aveam 14 ani si zbieram ca disperatii la golul lui Ilie Dumitrescu din optimile cu Argentina, si acum o simpla faza la mijlocul terenului trezeste cele mai nebune emotii, doar pentru ca pe teren acum e Chivu si e in galben.

Articole asemanatoare:
follow:
June 10th, 2008 at 17:29
Hell Yeah !!
June 10th, 2008 at 20:01
Meciul a fost aranjat, nici noi nici Franta nu am jucat nimic. Sa vedem ce facem cu Italia care tocmai a luat-o in freza rau de tot de la Olanda pe care noi planuim sa o batem fara probleme.