Altered Ego
Gargauni, ganduri, filme si alte balariialte 10 reguli
Ce parere aveti de ultima? 
Ten Rules for Being Human
by Cherie Carter-Scott
1. You will receive a body. You may like it or hate it, but it’s yours to keep for the entire period.
2. You will learn lessons. You are enrolled in a full-time informal school called, “life.”
3. There are no mistakes, only lessons. Growth is a process of trial, error, and experimentation. The “failed” experiments are as much a part of the process as the experiments that ultimately “work.”
4. Lessons are repeated until they are learned. A lesson will be presented to you in various forms until you have learned it. When you have learned it, you can go on to the next lesson.
5. Learning lessons does not end. There’s no part of life that doesn’t contain its lessons. If you’re alive, that means there are still lessons to be learned.
6. “There” is no better a place than “here.” When your “there” has become a “here”, you will simply obtain another “there” that will again look better than “here.”
7. Other people are merely mirrors of you. You cannot love or hate something about another person unless it reflects to you something you love or hate about yourself.
8. What you make of your life is up to you. You have all the tools and resources you need. What you do with them is up to you. The choice is yours.
9. Your answers lie within you. The answers to life’s questions lie within you. All you need to do is look, listen, and trust.
10. You will forget all this.
Articole asemanatoare:
- Dance Like No One Is Watching Am dat peste textul asta si mi-a placut, imi pare tare actual, cand multi dintre...
- Seth Godin – What are you good at? Pentru cei care nu il citesc pe Seth Godin, un articol care mi-a placut foarte...
- Liniste si rabdare Bine v`am regasit dragii mei! Revin dupa o perioada destul de lunga in care am...
May 5th, 2008 at 17:42
uau…pfuuu…cat de profund! la citesc si le recitesc incontinuu, doar-doar o voi putea evita pe ultima;
nu reusesc. si ma gandesc sa dau Ctrl+P sa le am cu mine oriunde, sa le scot sa mai citesc cateva in statia de autobuz, sau in metrou, sau la semafor sau…
nu reusesc pt. ca fiecare din ele este un univers care se ramifica, in care intri sa vezi cum e si cum a fost, este universul vietii tale.
nu reusesc pt ca sunt ca usile camerelor unui hotel; stai pe hol – vezi una, doua, cateva – dar nu le vezi pe toate…incepi sa te misti, poate chiar s-o iei la fuga pe hol, dar tot nu le poti cuprinde dintr-o privire.
te opresti si decizi sa intri intr-o camera; primul cuvant al regulii este cheia care te introduce in camera, acelasi lucru este scris si pe usa, in loc de numarul camerei (poate fi despre TINE, LECTII, CEILALTI…).
Intri intr-o camera YOU, inchizi usa si te opresti pironit…te vezi pe tine acolo in situatiile descrise de ceea ce continui sa citesti;
poate iti place si recitesti pentru a ramane in camera aia (eu am stat mult in cea cu oamenii pe care ii iubesc pentru ca reflecta ceva ce iubesc la mine insumi. e sublima, o simt in piept!)
poate te sperii si incerci sa iesi imediat, dar nu poti s-o faci pana ce buzele tale nu se opresc din rostit pana la final fraza.
Prima ma sperie intotdeauna, poate si pentru ca am trait-o de multi ani si am constientizat-o fara sa stiu ca a scris-o careva, undeva…v-ati privit vreodata “din interior”, ca fiinta cuprinsa de o “coaja” numita corp?
Nu ati stat in fata oglinzii gandindu-va de ce sunteti voi ala din fata voastra si nu altul, altcineva? in alt corp, in alt loc, in alta parte? ca sunteti cel de acolo si nu vecinul de alaturi, omul de pe banca din parc sau fata care coboara acum din taxi…si nici nu veti fi vreodata altcineva, altundeva?! si veti cara crucea respectivei persoane pana la capat, pana la adanci batraneti, la bine si la rau!!!
..in fine, poate este de discutat pe alt post, cu viata de apoi, cu reincarnarea si alte probleme existentiale
Eu am insa probleme cu o singura usa – no.9 – nu pot sa intru, s-o deschid, nu pot sa patrund la fel ca in celelalte; nu am forta. ma revolt, nu inteleg cum pot gasi raspunsurile despre viata care salasluiesc in mine.
Mai caut, poate cheia este la alti vecini din “My Life” Hotel, care sunt sau care vor fi…pana in momentul cand sejurul se va fi terminat si noi il vom parasi si vom fi uitat, cu siguranta, toate astea!
May 5th, 2008 at 17:58
misto comentariu. mai vrem din astea
May 5th, 2008 at 19:52
Mircica, te asteptam cu drag sa vii cu article de postat ca vad ca e potential la greu.
Si daca inca nu esti hotarat… nu te gandi la cum “arati” in posturi ci doar la cat bine pot face gandurile tale celor carora le scrii.