Am urmarit in seara asta o stire la Antena 1 care era numita sugestiv “Luna haosului”. Imaginile cu traficul ireal din Bucuresti si cu centrele comerciale devenite adevarate campuri de lupta s-au perindat in cele 60 de secunde acordate subiectului. Locuind in acest oras (daca se mai poate numi asa) m-am identificat cu cei ce pierd ore intregi asteptand sa ajunga acasa si am simtit aglomeratia magazinelor de la orice sfarsit de saptamana nu numai din decembrie.
Dupa stire am decis sa schimb canalul; pe HBO unde rula cronica filmului “Things we lost in the fire” si inevitabil am sesizat ironia vietii.
Bucurestiul a inceput sa fie varful de lance al consumerismului care a ajuns si la noi in tara. Un fenomen pe cat de previzibil, pe atat de trist. Se cumpara orice, incepand cu cat mai multe masini “neparcabile” si terminand cu orice nimicuri care vor ajunge in ghenele de gunoi reciclabil. Desi numarul hypermarketurilor (sau hyperaglomerarilor) a crescut in fiecare an, setea romanilor, asupriti de comunism pentru atata timp, nu poate fi oprita. Orice nou loc-de-unde-se-poate-cumpara-ceva devine scena unor adevarate batalii. Pentru un loc de parcare, pentru un cos, pentru un carucior, pentru un produs, pentru o casa de marcat, pentru un minut.
Fiecare minut de aglomeratie ne rapeste cel putin un minut din viata. O statistica interesanta arata ca un bucurestean ar petrece mai mult de 3 ani din viata in trafic. Un pret cam mare pentru a-l plati doar sa ne intoarcem cu pungile pline acasa seara. Si cum timpul ne este limitat, cei 3 ani inseamna mai putin timp cu familia, mai putin timp de citit, mai putin timp sa facem lucrurile care ne fac cu adevarat sa ne simtim in viata.
Astea si inca mai multe “things we lost in the .. traffic”.
Articole asemanatoare:
follow:
Leave a Reply