Inima

Inima

Bate, şi eu ştiu că bate şi vreau eu să bată.
Bate şi-o aud întruna şi nu mai vreau să bată
De fiecare dată, ca-ntâia dată.
De fiecare dată, ca ultima dată.
N-are culoare, n-are, ca miezul de piatră,
ca miezul pietrei, de-ar bătea miezul de piatră.
Nimeni n-a văzut-o niciodată.
Mint ce-i care spun c-au văzut-o vreodată…
Ea bate,şi eu ştiu că bate, şi vreau eu să bată.
O aud întruna, până nu mai vreau să bată.
Dar auzul meu şi ea sunt doar o bucată,
un singur bloc de piatră nedespicată.

Articole asemanatoare:

  1. Manic Time Cateodata sunt obsedat sa nu pierd timpul aiurea cand sunt la computer (adica cel putin...
  2. Americanul Linistit – Graham Greene Dupa Omul nostru din Havana, a venit randul altei clasice scrisa de Graham Greene: Americanul...
  3. Daca doriti sa revedeti.. Nu stiu altii cum sunt, vorba lui Creanga, dar eu nu prea ma mai uit...

Tags:
| November 29th, 2007 | Posted in Filosofie de buzunar |

Leave a Reply