Un pic despre ore suplimentare

Un subiect foarte interesant a strabatut IP-urile cautandu-si linistea in urma cu cateva saptamani: moartea tinerei manager de la E&Y datorita suprasolicitarii la serviciu.
Fiind un adept al orelor suplimentare ocazionale nu pot pierde ocazia de a mai rascoli un pic motoarele de cautare la auzul cuvintelor cheie overtime, ernst&young, etc.

Am spus ca sunt adeptul orelor suplimentare ocazionale. Ce inseamna asta pentru mine este ca plecatul zi de zi la ora 17:30, sau cand se termina programul fiecaruia, denota lipsa de interes, lipsa de pasiune in ceea ce faci sau pur si simplu ca te uiti la ceas din 5 in 5 minute incepand cu ora 4 asteptand sa te scufunzi in traficul infernal din Bucuresti.

Ce inseamna pentru ceilalti, asta fiecare isi poate imagina.

Din punctul meu de vedere programul se incheie atunci cand simti ca ai terminat ce ti-ai propus pe ziua respectiva, in totalitate sau partial, dar sa pleci linistit spre casa, renuntand la orice grija legata de birou. Azi poate fi la 5:30, maine poate fi la 7 si asa mai departe.
Orele suplimentare repetate in fiecare zi nu intra in conceptul de mai sus. Asta inseamna dezechilibru, extenuare, lipsa unei vieti propriu-zise pentru care ar trebui sa muncim ca sa o avem.

Inseamna ca traim sa muncim, si nu invers, deci tristete pana la capat.

Si dupa cum citeam intr-o zi pe un site, repetarea asta obsedanta a overtime-ului o fac mai ales femeile, din dorinta de a razbate intr-o lume a barbatilor dar si pentru ca, prin natura lor, femeile sunt mai perseverente si mai ambitioase decat noi, barbatii.

Ce le lipseste celor ce isi servesc cina la serviciu? Dupa parerea mea, marele absent este organizarea pentru cei mai multi dintre ei. Pentru ca abia acum invatam ce inseamna corporatii, capitalism, etc multi dintre ei muncesc mult dar foarte neproductiv. Accent pe cantitate si nu pe calitate. Si cum organizarea e responsabilitatea sefului, putem vedea si de ce avem nevoie de experienta expatilor si de aceea, cand am ocazia, incerc sa invat cat mai mult din experienta lor in loc de barfe ieftine la o tigara in fata firmei, si oftica exprimata prin “cati bani o lua si asta ca o freaca pe aici”, “cine e si fraieru asta de vine sa ma invete pe mine ce sa fac” sau mergand pana la aluzii rasiste sau xenofobe.

Ajungem in felul asta la un alt subiect delicat, cuprins si in intensele dezbateri pe tema fetei respective: promovarea. La noi in capitalismul asta infantil, toata lumea vrea sa fie manager.
Si cei mai multi dintre cei care vor asta nu au nici cea mai mica idee ce inseamna. Toti stiu doar ca managerul e cel care face ce vrea si care are un salariu mai mare decat ei. Problema tot din capitalismul mioritic, in care cazurile de manager cu salariu mai mic decat subalternul sunt aproape inexistente, desi absolut normale prin zarile vestice, unde un specialist cu adevarat bun castiga in dese cazuri mai mult decat seful sau direct.
Astfel ca mai toti vor sa ajunga manager, desi habar nu au ce sa faca cand ajung acolo. Deci putem spune ca vom avea o ierarhie capitalista in momentul in care nu toti vor sa ajunga sefi, si sunt mai atenti la ce abilitati au, vor vrea sa le dezvolte si sa ajunga unde sunt buni sa fie.
Daca luam cazul fetei suprasolicitate se vede treaba ca era manager si avea vreo 2-3 echipe in subordine. Ori daca stiu eu bine un manager bun stie sa delege. Cum nu am vazut vreun post sau vreun articol al unui membru al echipei ei care sa se planga de munca prea multa, imi imaginez ca promovarea ei ca manager nu a avut nici o legatura cu aptitudinile ci doar cu volumul muncii, rapoarte la timp, raspuns la mailuri cand trebuia, etc.

Destul pentru postul asta, nu de alta dar e 19:30 si sunt inca la birou :))

Va doresc ore suplimentare cat mai placute, si lasati serviciul la birou ;)

Tags:
| June 18th, 2007 | Posted in Filosofie de buzunar |

One Response to “Un pic despre ore suplimentare”

  1. Din nou despre ore suplimentare | Altered Ego Says:

    [...] Un pic despre ore suplimentare [...]

Leave a Reply